PROIECȚIE FILME

La evenimentul final, proiecția celor două filme, s-au îmbinat toate elementele ce au format aceste două săptămâni – descoperirile legate de vestimentație, incluse acum în filmele grupei, dar și desenele realizate în cadrul atelierului anterior.

Primul este un film documentar, iar al doilea este unul experimental.

În cadrul rezidentei, grupul format din Valentin Teodorescu, Anastasia Grigore, Diana Păun și Sarah Mitrofan, și-a propus realizarea unui proiect de cercetare artistică ce are la bază hainele și rolul acestora în viața omului. Au conturat conceptul, începând cu ideea că tot ceea ce purtăm pe noi are pe lângă scopul utilitar și un scop estetic și de comunicare, transmițând astfel un mesaj, o trăire totală sau aspirații către anumite idealuri. Toate acestea devenind parte din noi, o a doua piele, straturi pe care le schimbăm pentru a spune povești, pentru a ne identifica unui grup sau pentru a arăta valorile noastre. Lucrurile fiind duse până la punctul în care involuntar realizăm adevărate spectacole cu hainele noastre, cum ar fi în cazul ceremoniilor de nuntă, când mai mult sau mai puțin costumați, participanții devin personaje în propriul lor spectacol din viață. Un spectacol de costum, asemeni performingului de acest gen, dar care de această dată trece din sfera cu scop pur artistic, în viața socială a oamenilor.

Având aceste puncte de pornire, referitoare la hainele din viața noastră, la felul cum ele devin un factor viu și definitoriu pentru fiecare, completat de conceptul general al rezidențelor bazat pe ideea de acasă, oameni, locuri întâmplări, echipa și-a concentrat proiectul pe mai multe planuri: realizarea unui documentar despre hainele de ceremonie purtate de locuitorii din Hundorf la propriile nunți, un montaj de cadre neconvenționale ce explorează ideea performingului de costum în varianta unui film experimental având ca sursă de inspirație poveștile aflate de la locuitori, un atelier de desen pentru elevii de gimnaziu și un proiect de design vestimentar conceptual.

„Chiar înainte de a ne începe rezidența ne-am dorit ca la final să facem o seară în care să proiectăm filmele realizate, să organizăm o mică expoziție cu lucrările copiilor care au participat la atelierul de desen, totul într-un cadrul care să redea tematica și atmosfera proiectului propus. Esențial aveam în gând să ținem totul afară, în curtea Bisericii Evanghelice. Pentru că Soarele apunea destul de târziu am decis să mutăm totul în interior. Intimitatea și misticitatea lăcașului de cult au fost fix ce era nevoie pentru o seară aparte în Hundorf. Cu o zi înainte am mers prin sat să împărțim bilete la micul nostru eveniment, anunțând lumea că vecinii lor vor apărea într-un film documentar. Ne-am așteptat la un public mai entuziast, mai dornic de cunoaștere și de relaționare/socializare în cadrul comunității, cum se întâmpla cândva la nunți, când toată lumea era implicată pentru un singur scop. Se pare că acest spirit a pierit cu trecerea timpului, iar schimbările de paradigmă și influențele sociale au făcut oamenii  să vadă cu alți ochi ideea de comunitate unită. Chiar și așa am avut parte de câțiva spectatori unii dintre ei participanți în film, alții doar curioși să vadă ce am realizat noi în cele două săptămâni. I-am întâmpinat cu popcorn servit în cornete de hârtie  ca la „movies night”. A fost plăcut să vedem reacția lor, să vedem cum se bucură și se amuză în același timp, că sunt protagoniștii unui film documentar. Era un moment cheie în care ei puteau să se redescopere și să-și amintească de anii tinereții, în speranța că se vor reface legăturile ce existau atunci. Ne-am bucurat că am putut împărtăși alături de ei munca noastră artistică și ca ne-am putut îmbogății fiecare energia creatoare cu tot ce am descoperit în Hundorf. La final ne-am imortalizat amintiri la „foto corner-ul” amenajat special lângă altar, în ideea că vom păstra aceste momente ca pe o moștenire spirituală.” (Impresiile grupului de după evenimentul de încheiere al rezidenței lor)

‍

‍